Avem un stat care acționează prin toate instituțiile sale împotriva cetățenilor, un stat care, fără să ne dea ceva în schimb, infrastructură, acces la educație sau egalitate de șanse ne cere să fim cetățenii perfecți. Avem un stat aflat cu totul în afara Constituției. 

În fiecare zi vedem cum preocuparea de bază a statului român este să ne pună pe drumuri, să ne trimită de la o instituție la alta, să ne umilească în spitale, să ne șicaneze, să ne încurce, să ne strivească pur și simplu.

Am fost puși la colț de comuniști de când eram mici, cu toate acestea, nu ne-a crescut încă la loc abilitatea de a spune STOP, de a spune NU, PÂNĂ AICI! Statul acesta pare mai rău decât cel de dinainte de 1989 și înțelege să își trateze cetățenii în continuare prin umilință.

Potrivit Eurostat, vedem că un român din patru nu are toaletă în casă, iar România este pe ultimul loc în Uniunea Europeană după ponderea locuințelor cu toaleta în interior, dar și faptul că este țara europeană cu cele mai multe școli care au încă toalete în curte, fără apă curentă și canalizare. Prin urmare, ponderea locuințelor din România care nu au o toaletă în interior este de peste 10 ori mai mare decât media europeană. Așadar, statul român, prin inteligențele sus puse nu a stat mult pe gânduri și a recurs, cât ai pocni din degete, la înființarea unui registru de evidență pentru a „monitoriza situația apelor uzate”.

Prin urmare, în cătunele unde nu există canalizare, și nu din vina cetățenilor, toți aceștia vor trebui să plătească o taxă fiindcă și-au montat fose. Adică, să știe statul cum este treaba când cetățeanul își dă nădragi în vine, pentru că dacă nu are, și mulți nu au, vor plăti o taxă. Mai mult, statul spune că poate da amenzi de până la 10.000 de lei celor care nu decalară la primărie că au fosă septică. 

Are pretenții mari, dar oferă în continuare condiții din secolul trecut. Atunci, ne întrebăm retoric: pe statul român cine îl amendează pentru că nu le-a creat condiții decente de trai?

În loc să scoată țara aceasta din Evul Mediu, politicienii noștri s-au trezit spunând că, dacă în România sunt foarte multe fose septice care nu respectă standardele minime de epurare a apelor uzate, atunci acestea trebuie taxate. Prin urmare, în mintea acestor domni procentul acesta mare trebuie fructificat, trecându-l rapid la categoria oportunități doar pentru a mai putea gonfla bani la buget. 

Să le spună cineva că ar trebui de mâine să impoziteze și spălatul pe față, pentru a avea în continuare bani de sifonat.

Suntem sclavii dorințelor impuse de o clasă politică incompetentă, nu a propriilor nevoi. Mulți dintre noi ducem o viață pe datorie, trăim în degradare și nimeni nu vede. Mergem la muncă doar pentru a ne putea plăti ratele și taxele și, bine ar fi, pentru acest stat, ca după pensionare să nu ne întindem prea mult cu viața. 

Ce ironie: înainte de 89 mulți au făcut foamea din cauza unei doctrine impuse de a avea o țară bogată, cu fabrici și uzine, ca mai apoi acea țară să fie vândută pe nimic, pentru fier vechi. După 1989 ne tot îndatorăm ca țară, ca indivizi, fiindcă nu avem destui bani să ne menținem nivelul de sărăcie, să continuăm a face foamea.   32 de ani de democrație au fost doar ani de criză prelungită, o criză într-o țară care nu este condusă, care se vinde pe sine cu totul străinilor, care nu mai produce nimic, dar care se împrumută ca să respire, că altceva nu mai face. Nu s-au construit cine știe ce drumuri, căi ferate, spitale sau școli, nu s-a construit nimic, de fapt.

Ce destin: ani la rând, PNL și Klaus Johannis ne-au spus că PSD ne calcă cu buldozerul viitorul copiilor. Astăzi nu mai contează datoriile și toate bălăcărelile lor, nu mai contează nimic pentru această clasă politică incompetentă, însă generațiile acestei țări vor trebui să plătească împrumuturile făcute pentru toate aceste crize, pentru pandemie, pentru arme și pentru menținerea nivelului de sărăcie.