Orașul Râmnicu Vâlcea este un loc cu mult potențial de creștere și adaptabilitate la era orașelor care pot fi independente financiar, dar și moderne. Totuși, nu există un centru universitar sau anumite caracteristici care să convingă tinerii să rămână în Râmnicu Vâlcea. Locurile de muncă sunt puține și nu foarte diversificate. 

Pentru a înțelege mai bine de ce tinerii aleg alte variante precum Sibiu, Cluj-Napoca, București sau Brașov, am discutat de data aceasta cu Dominique Maria Di Fiore, o tânără născută în Molise, Italia, dar crescută în Râmnicu Vâlcea de la vârsta de 6 ani. În momentul actual, Dominique studiază la Facultatea de Medicină Veterinară București pentru a construi o carieră de succes în domeniu.

Impact REAL: De ce ai plecat din Râmnicu Vâlcea? 

Dominique DI FIORE: La fel de bine am fost întrebată atâția ani de ce a ales familia mea să se mute din Italia în România. Răspunsul a fost mereu același și mereu ridica îndoieli din partea celorlalți: pentru educație si evoluția mea ca și om, elev și student. Deși parcursul meu academic în Râmnic a fost unul extrem de bun, încă din școala primară, învățând de la dascăli cu vocație și pricepuți, din păcate, studiul superior nu mai putea fi susținut de acest oraș.

Impact REAL: Cu ce te ocupi în momentul de față și ce studiezi? 

Dominique DI FIORE: Sunt studentă la Facultatea de Medicină Veterinară București și din păcate acest domeniu, alături de multe altele, lipsește din județul nostru fiind principalul motiv pentru care a trebuit sa plec.

Fac parte dintre acei studenți care se întorc frecvent acasă, nu neapărat de dorul orașului, pentru că tocmai de oraș sunt sătulă, ci de dorul casei mele, a grădinii, câinilor și a motanului meu. Cu siguranță aș fi rămas în Vâlcea, mai ales că profesia mea nu este preponderent căutată în metropole, ci poate fi desfășurată chiar și în mediul rural.

Casa mea, liniștea, natura din Râmnicu Vâlcea sunt cele care mă atrag și mă fac să mă simt „acasă”. Acesta, orașul, este suficient pentru mine: micuț, curat, prietenos și aflat într-o poziție geografică favorabilă, atât călătoritului, cât și nevoilor ușor de dobândit într-un oraș mai mare.

Totodată simt și nevoie de nou, de prospețime, de a schimba aerul și viziunea, deci călătoritul îmi oferă șansa de a înțelege ce este mai bun pentru mine și îmi demonstrează câte opțiuni există această lume. În acest fel pot face alegeri mai bune, având mai multe puncte de vedere și un loc stabil și de creștere unde sa ma stabilizez.

Impact REAL: Care sunt diferențele culturale, sociale și de infrastructură unde locuiești acum? 

Dominique DI FIORE: Diferențele sunt evidente și aș putea spune incomparabile. Nu pot compara Bucureștiul cu Râmnicu Vâlcea, așa cum nu pot compara Parisul cu Bujoreniul. Se simte inima capitalei, agitația, oboseala din metrou de la ora 8, graba unei simple deplasări, dar și eleganța unor clădiri istorice și plenitudinea unei mese la restaurant cu prietenii. Mă bucur că am descoperit colegi din diferite zone ale țării și că am legat prietenii așa frumoase cu ei. Mă simt așa bine când, la un moment dat, cineva mă întreabă „Ești olteancă?”, și eu răspund da, știind ca probabil am folosit perfectul simplu.

Impact REAL: Ce te motivează în fiecare zi?

Dominique DI FIORE: Am ales o cărare lungă, o facultate de 6 ani și o profesie pe care o consider de-a dreptul frumoasă. Pe mine mă motivează viața, faptul că totul în natură merge înainte, continuă, nu renunță. Viața mă pune în mișcare, iar eu mă simt responsabilă să mă manifestez, să creez și să fac tot ceea ce pot.

Impact REAL: Care este visul tău? 

Dominique DI FIORE: Visul meu, încă de când eram mică este să fiu fericită. Acest concept este atât de complex încât probabil că include alte visuri pe care mi-e greu să le numesc. Îmi doresc să aduc un zâmbet pe buzele colegilor mei, să pot călăuzi pe cineva la nevoie, să beau un ceai de mușețel și să mă uit la stele într-o noapte de vară. Visul meu este sa trăiesc în deplinătatea vieții și să fiu conectata la nevoile celor din jur.

Impact REAL: Care ar fi elementele care lipsesc din Râmnicu Vâlcea și ar putea să îmbunătățească cumva orașul? 

Dominique DI FIORE: Cu siguranță lipsa tinerilor este, din punctul meu de vedere, cel mai mare minus. Cred că mulți dintre noi am fi tentați să rămânem, doar că lipsa instituțiilor de studiu superior este o problemă pentru noi. De altfel, ar trebui să existe mai multe oportunități pentru tinerii în căutarea profesiei lor, deși chiar dacă nu au continuat cu studiile, pot deveni profesioniști în alte domenii. Cred că ei ar trebui susținuți și îndrumați.

Impact REAL: Care sunt părțile pozitive ale orașului? 

Dominique DI FIORE: Orașul „nostru” este unul ordonat în care nu se duce lipsa a prea multe, nu este aglomerat si nici poluat fiind într-o zona geografică foarte bună. Înconjurat de munți, aproape de resurse naturale bogate și la distanțe rezonabile de orașe mai mari, Râmnicul este un orășel plăcut și la îndemână.

Impact REAL: Crezi că te-ai putea întoarce în Râmnic pentru viața de familie, după câțiva ani? 

Dominique DI FIORE: Nu pot exclude reîntoarcerea în oraș, dar nici nu o pot prevedea. Știu în schimb că nu vreau sa îmi construiesc o familie într-un oraș prea plin. Rămâne o opțiune, dar nu pot spune ce îmi este pregătit în viitor. Îmi doresc să mă dezvolt atât în plan personal, cât și în cel profesional. Acest lucru este destul de greu de realizat în orice oraș mic, fiind nevoie de un mediu specific pentru studiu și practică, așa că cel mai probabil va veni un moment în care va trebui să îmi dau seama de ce am nevoie.

Impact REAL: Care sunt câteva modalități prin care orașul se poate dezvolta? 

Dominique DI FIORE: Așa cum am menționat în incipit, pot spune că am o opinie oarecum obiectivă asupra orașului, căci nu este natal pentru mine, și pot spune că a evoluat vizibil în acești ani în care am crescut și eu cu acesta. Oportunitățile și abordarea s-au schimbat, făcându-l o mică bombonieră, în care turismul ar putea să se dezvolte masiv în următorii ani, alături de micile întreprinderi, originale, de calitate și cu o importanță semnificativă în societatea și spiritul vâlcean.

Așadar, orașul bombonieră rămâne în inima mea ca un loc de creștere și maturizare, atât cât pentru mine, cât și pentru acesta, având mai mult de crescut.