Un articol din ziarul „Tribuna”, din județul Sibiu, a fost publicat în ultimele zile, vorbind despre oltenii care au „spurcat” orașul odată cu venirea acestora. Articolul a provocat numeroase controverse pe rețelele de socializare, reprezentând mai mult o opinie la colț de stradă decât un articol care ar trebui să fie scris într-o publicație de presă.

Ziaristul compară oltenii cu „omul-animal” și îi acuză de „viață plină de riscuri și de excese, hoții la toate nivelurile, falsitate și ipocrizie”. Autorul nu se oprește aici și spune că oltenii ar fi trebuit să vină la Sibiu cu gândul de a se „înălța” (sau a se dezvolta), însă au ajuns să-l „spurce”.

Publicarea acestui articol a stârnit numeroase comentarii și îndoieli despre veridicitatea jurnalistei în cauză. Într-adevăr, sunt numeroși olteni care au ales alte orașe universitare, sau masiv comerciale, precum Sibiu, Brașov, București sau Timișoara. Cu toate acestea, comentariile xenofobe vin tocmai din cel mai apropiat oraș, Sibiu. Probabil că un ziarist din București nici nu s-ar fi obosit să scrie un asemenea articol, pentru că nu ar fi avut timp să numere localitățile din toată țara de unde vin oamenii, sau studenții și muncitorii.

Nimeni nu neagă și tendințele negative pentru care unii români aleg orașe aglomerate, cum ar fi „combinațiile” sau „învârtelile”. Sunt sigur că există și vâlceni rău intenționați care călătoresc cu scopuri necovenționale de a produce venituri financiare. Totuși, clasificarea unui întreg colectiv, sau comunitate, drept o amenințare pentru locul propriu de baștină arată că intenția persoanei respective este să marginalizeze sau să demonstreze superioritate, folosind un limbaj nepotrivit, mai ales într-o publicație de presă.

Desigur, articolul a fost șters de pe site-ul publicației Tribuna, însă l-am regăsit într-o postare a unui alt ziar din Vâlcea care a luat poziție împotriva declarațiilor xenofobe ale jurnalistei. Vă las mai jos articolul:

Sibiului, cu dragoste și amărăciune: „Pentru olteni, Sibiul a fost dintotdeauna un fel de Mecca și, când s-a putut, au năvălit în oraș. Nu pentru a se înălța, ci pentru ca să-l spurce”

Sibiul este un oraș scump mie și sunt sigur că și altora. M-am născut în apropiere și aici am urmat școala până la nivel mediu. Apoi m-am pripășit în București și am rămas acolo treizeci de ani.Împrejurările au făcut să mă întorc. Îi povestisem soției despre un oraș mirific, despre oameni primitori și onești, ce să mai spun aproape despre o nouă utopie! Treptat, aveam însă să descopăr cu totul altceva. După ce s-a dat liber la dezlănțuirea omului-animal, Sibiul și împrejurimile, mai ales lăudata Mărginime, devenise o lume cu totul necunoscută mie: oameni ahtiați după câștig cu orice preț și, dacă se poate, nemăsurat; viață plină de riscuri și de excese, hoții la toate nivelurile, falsitate și ipocrizie, samavolnicii ale așa-ziselor autorități, aproape tot ce poate depăși imaginația unui om moral. Parcă oamenii pe care îi știam din copilărie au dispărut cu toții.

Pentru olteni, Sibiul a fost dintotdeauna un fel de Mecca și, când s-a putut, au năvălit în oraș. Nu pentru a se înălța, ci pentru ca să-l spurce. S-au aliat, „intelectualii” parveniți care au cucerit școlile, spitalele și instituțiile. Sub masca ștaifului pretins, au mediocrizat totul, în așa fel încât tipul uman dominant pare să fie individul lacom, suficient și arogant. Așa că Herr Klaus are circumstanțe atenuante.

Un oraș cu ștaif de fațadă, cu bunăstare totuși, dar fără omenie! Dacă nu mă credeți vizitați așa-zisele zone rezidențiale, spitalele și clinicile, mai ales una dintre ele – Diaverum.

Articolul în cauză din ziarul Tribuna, județul Sibiu.