Din păcate, la noi în România, tragediile sunt cu termen de valabilitate redus. Am avut tragedia de la Colectiv, care a ținut două luni. Apoi, tragedia nozocomialelor care a durat o lună, a urmat  tragedia dezinfectanților Exifarma, care a ținut câteva săptămâni. Mai recent, am avut ”azilele groazei”, care au durat două săptămâni,  au urmat morții în valuri, care au ținut un weekend. Tragedia din 2 Mai a ținut o săptămână, apoi cea din Alba Iulia a ținut câteva ore. Iar acum, stațiile GPL care explodează vor ține probabil o săptămână, pentru că întotdeauna în România vine o altă tragedie, care acoperă tragediile precedente.

Vedem cum sistemul medical se află într-o criză profundă, cum femeile ajung să nască pe trotuar, iar alții, în suferință, sunt trimiși acasă să-și găsească sfârșitul. Am văzut că poliția, chiar dacă prinde un infractor în posesia de droguri, nu efectuează teste pentru identificarea substanțelor. De asemenea, am văzut că unii indivizi, chiar dacă activitățile lor comerciale încalcă legea, și chiar dacă autoritățile statului le-au cerut să le întrerupă, continuă, pentru că simt că sunt deasupra legii, având bani și poziții politice.

Vedem aceleași declarații din partea politicienilor după fiecare dezastru. Și din toate aceste tragedii, noi nu învățăm nimic.

Ne zbatem cu toții într-o baltă mâloasă, unde suntem foarte mulți din categoria ”plevușcă”, pentru că deasupra sunt răpitorii, iar la suprafață se găsesc somnii cei mari, începând cu marele somn de la Cotroceni sau cu premierul României, care nu știe, nu a văzut și nu cunoaște.

Întrebat ce știe despre primarul din Caracal, care deține prin fiul său stația care a explodat, domnul Ciolacu face o mișcare încurcată și ne spune printre dinți: „fiecare dintre noi suntem copiii cuiva„. De data aceasta, domnule Ciolacu, acest argument nu se aplică. Acolo nu este vorba despre o simplă ”cașcarabetă” care a luat foc. Este vorba despre una dintre familiile extrem de bogate din România, care are contracte cu statul.

Câți dintre noi au oportunitatea de a strânge milioane de euro din activități neconforme, atâta timp când conexiunile politice devin cerința esențială pentru a pătrunde în acest domeniu?

Iar într-un context în care barierele și porțile sunt vigilențe păzite, ne punem întrebarea cât de mult influențează perseverența, abilitățile și pasiunea atunci când, în ecuația îmbogățirii nesimțite, trebuie adăugată cerința imperioasă a conexiunilor politice.

Pentru că se știe că în România, legea nu pare să se aplice tuturor, acest aspect alarmează cetățenii. Mai mult, acest lucru alimentează nemulțumirea și deziluzia în rândul populației. Nu trebuie să fim surprinși că extremiștii câștigă teren, deoarece profită de aceste situații. Vor exploata sentimentele de nemulțumire, dezgust și furie, transformându-le în vot.

Descoperirea că chiar și aceștia sunt ipocriți și că lucrurile ar putea deveni și mai dificile reprezintă altă fațetă a problemei. Dar momentan, comunitatea se confruntă cu o nevoie imediată de a-și exprima frustrările, din cauza neglijenței pe care clasa politică o arată față de cetățenii care se simt lipsiți de reprezentare și se simt abandonați în afara sistemului.