Fondurile europene: promisiuni pe hârtie, obstacole în realitate

Accesarea fondurilor europene a fost promovată ca fiind soluția salvatoare pentru dezvoltarea localităților din România. Însă, realitatea din teren este cu totul alta. Condițiile impuse de ghidurile de finanțare par să fie mai degrabă bariere greu de trecut pentru multe comune, iar exemplele nu sunt puține.

Fondurile europene vin la pachet cu o serie de criterii tehnice absurde care blochează accesul la resursele atât de necesare dezvoltării comunităților locale. Printre acestea se numără cerințe precum ca distanța dintre două sate să fie de 500 de metri sau să existe trei racorduri la suta de metri, ceea ce face ca proiectele de infrastructură esențială să fie respinse, chiar dacă nevoia de bază este evidentă: lipsa apei și a canalizării.

În teorie, fondurile europene ar trebui să fie accesibile pentru toți, mai ales pentru comunitățile care suferă din cauza lipsei infrastructurii. În realitate însă, ele rămân doar un miraj, un joc de promisiuni fără acoperire. În mijlocul acestui haos birocratic, comuna Galicea este un exemplu viu al luptei pentru modernizarea infrastructurii.

Declarațiile primarului Florin Mărăcine – O imagine a realității

Florin Mărăcine, primarul comunei Galicea, ne-a oferit o imagine nu tocmai plăcută a dificultăților cu care se confruntă administrația locală în încercarea de a atrage fonduri pentru apă și canalizare în satele unde aceste utilități sunt necesare: „Așa cum am mai spus-o, fondurile europene sunt la nivel declarativ. Proiectul nostru de apă și canalizare a fost ani de zile prins în POIM, în acel master plan al județului. Ulterior, proiectul a trecut în vederea finanțării prin PODD. Însă, în vara acestui an, am fost excluși și din Programul Operațional Dezvoltare Durabilă 2021-2027, împreună cu alte 35 de localități. Realitatea este că aceste fonduri europene nu sunt”, a declarat Mărăcine.”

Primăria  Galicea, ca multe alte administrații locale, a încercat ani de zile să beneficieze de finanțare europeană pentru a aduce apă și canalizare în satele sale. În prezent, proiectul de apă și canalizare este „în aer”, după ce toate axele de finanțare au fost închise, lăsând comunitatea  din satele respective fără nicio soluție concretă. „Suntem cu el în aer”, spune primarul. „Problema este că tot timpul le-am promis oamenilor din zonele respective apă și canalizare. Acum așteptăm deschiderea noilor linii de finanțare, dar mi se pare incredibil faptul că au fost scoase de la finanțare aproape toate localitățile”.

Primarul subliniază că, deși nevoile sunt reale și urgente, criteriile absurde impuse fac ca majoritatea proiectelor să fie respinse: „Una dintre condițiile impuse în ghidurile de finanțare este ca distanța dintre două sate să fie 500 de metri sau să fie trei racorduri la suta de metri. De ce ar introduce o astfel de condiție? Singura condiție impusă în vederea accesării banilor europeni ar trebui să fie să NU EXISTE apă și canalizare în zona respectivă”, a adăugat Mărăcine.”

Așteptări mari, rezultate mici: Fondurile europene, doar pe hârtie

Cazul comunei Galicea este emblematic pentru eșecul unui sistem birocratic care pare să excludă, mai degrabă decât să ajute. Primarul Mărăcine explică cum România a fost inițial promovată ca fiind beneficiara a 80 de miliarde de euro prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), dar realitatea este că doar 29,2 miliarde sunt disponibili, și jumătate dintre aceștia sunt sub formă de împrumuturi. „Ne uităm și la PNRR, când la început s-a spus că România va avea 80 de miliarde de euro. Din cei 80, sunt doar 29,2 miliarde de euro, dintre care jumătate sunt cu împrumut. La final ni se va spune că nu suntem în stare să atragem banii europeni, dar adevărul este că fondurile europene nu se arată,  ni se dau mai puțin, cu condiții absurde puse în subsidiar”.

Primarul  comunei Galicea exprimă frustrarea multor lideri locali care, în ciuda promisiunilor, se văd cu proiecte esențiale blocate. În cazul Galicei, de exemplu, erau planificate rețele de apă și canalizare pentru satele Cerepu, Valea Râului, Dealul Galicii și Teiu. Din cauza secetei din vara acestui an, comunitățile s-au descurcat extrem de greu, fiind necesară aducerea apei cu cisternele pentru crescătorii de animale. Însă, în lipsa infrastructurii, orice soluție devine temporară și ineficientă.

Prin urmare, fondurile europene, prezentate ca soluția magică pentru dezvoltarea locală, s-au dovedit a fi, în multe cazuri, inaccesibile din cauza unor criterii rigide și inadecvate realităților din teren.

Comuna Galicea este doar una dintre multele exemple din țară, dar problema este de amploare națională.  Administrațiile locale se lovesc constant de o birocrație care pare mai degrabă interesată să excludă decât să ajute.