Istoria ne demonstrează, fără drept de apel, că în cei 34 de ani scurși de la Revoluție, politicienii României au urmărit cu o obsesie aproape patologică doar menținerea puterii, sacrificând binele nostru comun pe altarul intereselor personale. Manipulările, promisiunile deșarte și un discurs populist au devenit instrumentele lor preferate. Se mimează democrația, iar la fiecare patru ani suntem chemați la urne să ne exercităm dreptul de a alege, dar, în mod aproape absolut, alegerea ne este subtil ghidată spre „ șmecheria ” care a dominat scena politică de trei decenii.

În Duminica Orbului, pe 20 mai 1990, am fost manipulați și debusolați, votând masiv pentru Ion Iliescu, în proporție de 85%. O țară întreagă, ieșită din dictatură, a sperat într-o schimbare, însă a fost aruncată din nou într-o tranziție plină de promisiuni neonorate. Acela a fost începutul unei degringolade politice din care, după mai bine de trei decenii, încă nu ne-am redresat.

Acum, în 2024, ne confruntăm cu o realitate sumbră și rușinoasă. Candidații la președinție, odată figuri demne de respect, au ajuns astăzi caricaturi ale ceea ce ar trebui să fie liderii naționali. Avem un candidat cu diploma de bacalaureat îndoielnic, altul poreclit „prostănac”, un „Dandanache” contemporan,  o absolventă de universitate privată cu media cinci, și un  turbulent de cartier care recurge la discursuri populiste și inflamatoare pentru a câștiga simpatia mulțimii.

Politicienii noștri au devenit, în esență, niște marionete de carton, o colecție tristă de simboluri ale machiavelismului combinat cu politica struțului – capul ascuns în nisip și buzunarele pline de bani nemeritați.

În spatele lor, un întreg sistem clientelar care începe de la vârf și se scurge până la cele mai umile funcții din ierarhia partidelor. Un sistem care umple buzunarele celor care ne promit schimbare la fiecare scrutin.  Aceasta este în mare criza politică a României, care ne-a adus în pragul unei pierderi de încredere generalizate.

Suntem martorii unui joc nesfârșit de șah, unde piesele sunt mutate doar în funcție de interesele personale ale politicienilor, iar noi, cetățenii, nu existăm până la următorul scrutin.

Patriotismul a devenit un cuvânt gol, răsunător, strigat de pe scenele politice cu o demagogie care îți face pielea de găină. Clamat de la extrema dreaptă la centrul politicii, de la personaje ca Șoșoacă și AUR la liderii partidelor mari, patriotismul este transformat într-o ruletă pe care se joacă destinele noastre. Însă, în spatele vorbelor mari, mizele reale sunt altele – puterea, banii și menținerea stării actuale care le permite să-și continue „afacerile” fără să fie deranjați.

Cu toate acestea, un singur lucru rămâne de necontestat: în timp ce politica s-a degradat neîncetat, societatea românească a avut un alt parcurs. Am văzut cum oamenii, indiferent de greutăți, au reușit să își construiască vieți mai bune, să inoveze, să se adapteze și să își clădească propriul viitor , în ciuda piedicilor ridicate de un sistem politic corupt și demagogic.