Campania electorală pentru alegerile prezidențiale din România a început de câteva zile bune, iar pe panourile de afișaj publice din Vâlcea nu apar toți cei 14 candidați, de parcă unii dintre ei nici măcar nu ar exista. Dacă i-am întreba pe vâlceni cine sunt cei patru candidați independenți și cei zece susținuți de partide, probabil foarte puțini ar ști să răspundă corect. De ce? Pentru că acești candidați, în realitate, nu contează cu adevărat.

Majoritatea candidaților înscriși în cursă nu sunt altceva decât „dealeri de voturi”. Aceasta este realitatea brutală pe care orice alegător din Vâlcea trebuie să o înțeleagă. Acești oameni nu intră în competiție cu speranța reală de a câștiga președinția, ci doar pentru a strânge câteva procente în primul tur, pe care să le tranzacționeze ulterior, în funcție de propriile interese. Voturile obținute devin o monedă de schimb într-un joc cinic, în care electoratul nu este altceva decât o masă de manevră.

Dacă cineva se gândește să voteze cu Elena Lasconi, Ludovic Orban, Kelemen Hunor, Cristian Diaconescu sau Mircea Geoană, trebuie să înțeleagă că le face un cadou. Își dă votul pentru ca aceștia să-l folosească ulterior în negocieri politice, nu pentru viziunea sau proiectele lor. În loc să fie parte din schimbare, alegătorul devine, involuntar, o piesă în jocul lor de culise.

Așadar, ce opțiuni logice rămân pentru vâlceni? În primul rând, Marcel Ciolacu reprezintă o alegere logică pentru cei care consideră că România are nevoie de un președinte cu o viziune social-democrată. Alegătorii care prioritizează echitatea socială, protecția categoriilor vulnerabile și o politică externă ancorată în valorile stângii ar putea să vadă în el soluția potrivită.

În al doilea rând, Nicolae Ciucă este opțiunea pentru cei care doresc continuitate în linia politică liberală sau pentru susținătorii unei orientări de dreapta. Acesta se adresează celor care apreciază stabilitatea economică, parteneriatele strategice solide și o politică orientată spre dezvoltarea sectorului privat și a infrastructurii.

În cele din urmă, pentru cei care vor să iasă din tiparele dominate de PSD și PNL, soluția ar putea fi candidatul de pe locul trei, cel care, conform sondajelor, are cele mai mari șanse să se poziționeze ca o alternativă reală.

De ce să votezi un candidat fără șanse, care va apărea după primul tur la televizor cerându-ți să sprijini pe altcineva? De ce să votezi cu Mircea Geoană, doar pentru ca acesta să te îndemne să-l susții pe Marcel Ciolacu? Sau cu Cristian Diaconescu, care îți va cere apoi să votezi cu Nicolae Ciucă? Este o capcană. Acești candidați nu luptă pentru tine, ci pentru propriile lor interese. În realitate, ei nu sunt decât „dealeri de voturi” care își negociază influența în spatele ușilor închise.

Prin urmare, pe 24 noiembrie, românii își vor alege noul președinte, marcând sfârșitul celor 10 ani de mandat ai lui Klaus Iohannis.

La startul cursei electorale se află 10 candidați susținuți de partide politice și 4 independenți.

Astfel, ordinea candidaților la prezidențiale, pe buletinul de vot, este următoarea:

1. Elena Lasconi – Unirea Salvați România
2. George Simion – Alianța pentru Unirea Românilor
3. Marcel Ciolacu – Partidul Social Democrat
4. Nicolae Ciucă – Partidul Național Liberal
5. Hunor Kelemen – Uniunea Democrată Maghiară din România
6. Mircea Geoană – candidat independent
7. Ana Birchall – candidat independent
8. Alexandra Beatrice Bertalan-Păcuraru – Alternativa pentru Demnitate Națională 9. Sebastian-Constantin Popescu – Partidul Noua Românie
9. Ludovic Orban – Forța Dreptei
10. Călin Georgescu – candidat independent
11. Cristian Diaconescu – candidat independent
12. Cristian-Vasile Terheș – Partidul Național Conservator Român
13. Silviu Predoiu – Partidul Liga Acțiunii Naționale