Într-o societate în care educația se degradează constant, iar spațiul public este invadat de populism și dezinformare, România pare prinsă într-un cerc vicios. Problema nu a apărut peste noapte, iar cei care cred că totul este o conspirație externă ar trebui să privească mai atent în jur.

Ceea ce trăim astăzi nu este rezultatul unei întâmplări. A început în momentul în care s-a decis că nimeni nu trebuie să rămână repetent, că un copil nu trebuie să fie supărat dacă nu învață și că performanța este un concept „discriminatoriu”. Concursurile și olimpiadele au fost privite ca elemente de presiune, iar în locul lor s-a instalat un egalitarism forțat, care a nivelat totul în jos.

Astfel, s-a ajuns ca un om cu diplomă să nu mai fie neapărat un om educat. Cu cât mai multe fabrici de diplome, cu atât mai puțină știință de carte. Cu cât mai puțin exercițiu intelectual, cu atât mai multe certitudini și convingeri despre orice. Iar într-o lume în care rețelele sociale permit oricui să se exprime, cunoașterea este înlocuită de zgomotul continuu al celor care au opinii, dar nu și argumente.

Se poate observa ușor această problemă pe rețelele sociale, unde oameni care abia reușesc să scrie corect își dau cu părerea despre literatură, economie, geopolitică și politică externă. Problema nu este că au opinii, ci că, de multe ori, acestea sunt construite pe un vid de informație și logică.

De la ignoranță la fanatism

Această prăbușire a educației a deschis larg ușa manipulării. Oamenii care nu mai au exercițiul gândirii critice sunt ușor de convins că dușmanul este oriunde, că există conspirații care le decid viața și că doar anumite personaje „iluminate” le pot aduce salvarea.

În acest vid apar figuri care speculează aceste slăbiciuni pentru a-și construi un discurs periculos. Călin Georgescu este un exemplu clar al modului în care radicalismul prinde rădăcini într-o societate vulnerabilă la dezinformare.

Un proiect de destabilizare  națională

Discursul lui Georgescu nu este despre suveranitate sau despre binele țării. Este despre distrugerea a tot ceea ce s-a construit în ultimii 30 de ani. În fiecare zi, acesta atacă economia de piață, parteneriatele internaționale, siguranța națională. Strategia sa este una clară: divizare, incertitudine, crearea unor inamici imaginari și destabilizare.

Oricine nu este de acord cu el este un „vândut”, oricine pune la îndoială teoriile sale este parte a unui complot. Fiecare declarație seamănă îndoială, încurajează haosul și  pune țara într-o poziție vulnerabilă.

Problema nu este doar că există astfel de oameni, ci că au câștigat un public dispus să-i urmeze orbește. Cei care susțin astfel de idei nu sunt interesați de realitate, ci de confirmarea propriilor frustrări.

Cine poartă responsabilitatea?

Privind în jur, devine clar că nu doar o persoană sau un grup sunt vinovați pentru această situație. Societatea  a tolerat prea mult timp mediocritatea, a ridicat-o la rang de normalitate și acum culege rezultatele.

Astfel, într-o țară în care superficialitatea și lipsa de responsabilitate devin norme, nu e de mirare că succesul unor astfel de personaje este posibil.        Întrebarea este: cât timp va mai dura și, mai ales, cât timp mai avem până când devine prea târziu?