Așa cum era de așteptat, candidatura lui Georgescu a fost respinsă. În această situație așa-zișii suveraniști nu mai au decât 1 – 2 opțiuni valabile. Una dintre ele ar fi să împingă în față un alt candidat pro-rus, gen George Simion, pregătit de mult timp pe margine pe post de jucător de rezervă, sau să provoace revolte sociale sub umbrela AUR, după modelul adoptat în Georgia sau Ucraina, pentru a destabiliza democrația și a slăbi economic România. Varianta cu revoltele stradale este însă ultima variantă posibilă. Mai întâi se va încerca prin toate metodele preluarea declarațiile halucinante ale lui Georgescu. Ultima declarație a „apostolului putinist”, cum că democrația din România este în pericol nu este altceva decât un ultim strigăt de ajutor adresat celor care l-au finanțat și l-au încurajat să intre în această bătălie împotriva ordinii și liniștii publice din România.

Opinia mea este că, și n cazul n care ar fi lăsat să candideze, Georgescu nu ar ajunge președinte, chiar dacă ar fi, de pildă, pe primul loc în primul tur al alegerilor. Avem deja experiența cu Vadim Tudor, iar marea majoritate a populației care a fost prostită în primul tur cu clipuri plătite cu milioane de euro s-a trezit deja la realitate și nu se va mai lăsa păcălită. Au mai rămas în jurul grupării câțiva susținători AUR, cel mai probabil plătiți să participe la proteste, dar care nu mai reprezintă majoritatea alegătorilor. Chiar și așa, era totuși foarte periculos să fie lăsat un astfel de personaj liber pe stradă pe post de candidat la aceste alegeri. Georgescu se bazează acum foarte mult pe susținerea din străinătate, doar că influențele din exteriorul României nu poate fi viabilă decât în cazul lipsei de reacție a statului de drept.

O situație similară s-a încercat în Germania, dar fără succes. Să sperăm că și în România revolta de carton a „georgiștilor” să se limiteze la un protest pașnic. În caz contrar efectele asupra economiei naționale ar fi unele greu de estimat.

Potrivit legislaţiei, decizia BEC de duminică seară poate fi contestată la CCR până la finalul zilei de luni. Aşadar, cei care au depus contestaţii direct la CCR au sărit o etapă procedurală: decizia BEC. Conform legii, ar fi trebuit să aştepte până luni şi abia atunci să conteste la CCR decizia membrilor BEC, indiferent că este favorabilă sau defavorabilă şi abia atunci judecătorii Curţii Constituţionale vor intra pe fondul problemei, cum s-a întâmplat, spre exemplu, în toamna anului trecut, când CCR a respins candidatura Dianei Şoşoacă, pe motiv că „îndeamnă la schimbarea fundamentelor democratice ale statului şi la încălcarea ordinii constituţionale”. Conform legii, CCR soluţionează contestaţiile în termen „de cel mult două zile de la înregistrare”.