Daniel Băluţă: „Ciobanul din Vaideeni este blocat între hăţişul legilor şi piaţa liberă”

Viaţa economică a locuitorilor din Vaideeni s-a identificat dintotdeauna cu păstoritul. Oameni puternici, mândri şi muncitori, născuţi pentru a trăi liberi, ciobanii ungureni care s-au aşezat pe aceste meleaguri, veniţi dintr-o Transilvanie stăpânită de unguri şi apoi de austrieci, au fost bogaţi sub toate regimurile. De când se ştiu sunt crescători de oi şi vite şi spun, cu o neasemuită mândrie, că îşi iubesc animalele ca pe cel mai de preţ dar, pentru că ele aduc mâncare pe masă şi bunăstare în casă. Ciobanii zonei sunt specialişti în brânză de burduf, iaurt ţinut în putini din lemn, lapte mare, caş şi caşcaval de Vaideeni, dar sunt recunoscuţi şi pentru tocanul de oaie. Bucatele tradiţionale au ocupat din cele mai vechi timpuri un loc de cinste pe mesele marilor boieri ispravnici ai Olteniei. Primarul localităţii Vaideeni, Daniel Băluţă spune că o parte dintre aceste produsele animaliere din Vaideeni vor fi omologate şi vor purta patentul zonei. Despre demersurile certificării pe plan european a brânzei de Vaideeni, dar şi despre problemele cu care se confruntă crescătorii de animale, precum şi despre proiectul „Drumul lânii”, aflăm din interviul acordat cititorilor Impact real de primarul localităţii Vaideeni, Daniel Băluţă.
Impact real: Brânza de Vadeeni va deveni un brand european?
Daniel Băluţă: O parte dintre produsele noastre sunt unice şi sperăm ca „Brânza de Vaideeni” să stea şi pe mesele europenilor. Dacă anul trecut aveam doar o idee, iată că astăzi suntem aproape de certificarea, pe plan european, a brânzei de Vaideeni. Este un procedeu lung şi anevoios. A trebuit să ne luptăm pentru a obţine tot ce am obţinut până acum. Noi ne mândrim atât cu brânza de oaie care se face aici, cât şi cu celelalte produse. Atuurile produselor din Vaideeni sunt aerul tare al dimineţilor de la poalele munţilor Căpăţănii, pământul bogat, iarba grasă, florile de muşeţel, brânduşele de pe întreaga vale a Luncavăţului şi dragostea faţă de oi, toate acestea dau secretul gustului şi al aromei unice a brânzei de Vaideeni. Reţeta este veche de sute de ani, însă fiecare familie o are diferită, moştenită din moşi-strămoşi. Dacă e să privim înapoi, în istorie, în Arhivele Naţionale există o înregistrare datând din 1949 a mărcii „Telemeaua din Vaideeni”.
Impact real: Cât va mai dura elaborarea documentaţiilor pentru a reuşi să puneţi brânza autohtonă pe masa europenilor?
Daniel Băluţă: Ciobanii din Vaideeni sunt împărţiţi peste tot în ţară, iar în prezent s-au reunit cu scopul înfiinţării unei Cooperative care se va numi „Vaideeana”, unde sunt membri şi preşedinţii Asociaţiilor crescătorilor de animale din Ialomiţa, Constanţa şi Giurgiu, alături de care am reînfiinţat şi „Târgul de animale”. Această asociere este o condiţie primordială care trebuie ataşată dosarului pentru Bruxelles. Ideea de cooperativă o avem de un an în discuţie, împreună cu preşedintele Federaţiei „Romovis”, Nicuşor Cioranu, care este originar din Vaideeni, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Animale din Arad, un alt om cu care am pus bazele aceste asocieri. Astfel, noi, primăria, împreună cu Cooperativa Agricolă Vaideeni din localitate, formată dintr-un grup de tineri, dar şi Ministerul Agriculturii lucrăm la înregistrarea mărcilor lactatelor de Vaideeni şi la transformarea brânzei telemea de Vaideeni în produs tradiţional, urmând să facem demersurile necesare la Bruxelles pentru recunoaşterea, la nivel european, a brandului pentru brânza de Vaideeni. Se fac demersuri pentru înregistrarea la OSIM atât a caşului dospit, a untului şi urdei de Vaideeni, a produsului „lapte mare” sau „crişda”, tocanul şi pastrama de Vaideeni, cât şi a telemelei de Vaideeni. Totodată, Cooperativa Agricolă Vaideeni, formată dintr-un grup de tineri, are un proiect pentru realizarea unei fabrici pentru colectarea laptelui şi prelucrarea brânzei tradiţionale din Vaideeni. Ce facem noi aici nu seamănă nici pe departe cu ceea ce se produce în momentul de faţă pe piaţă. Brânza de Vaideeni, la fel ca şi celelalte produse pe care le producem conţine doar lapte provenind de la oile noastre. Saramura este şi ea specială, este o saramură făcută cu apa cristalină din izvoarele de la poalele munţilor Căpăţănii în anumite zile, ştiute numai de băciţe.
Impact real: Care sunt problemele cu care se confruntă crescătorii de animale din Vaideeni?
Daniel Băluţă: Este foarte greu să vinzi produse pe piaţa din România. Referitor la concurenţa faţă de produsele care omoară piaţa autohtonă, noi am avut discuţii cu reprezentanţii ministerelor. În acest sens am solicitat finanţare pentru ferme. De exemplu noi, ca primărie nu avem dreptul să luăm nici o subvenţie pentru păşuni, rămânem doar cu o redevenţă, şi aceea limitată. Cea mai mare aberaţie în lege este faptul că ne obligă să ţinem o licitaţie cu preţ maximal. O altă problemă o avem cu impunerea de condiţii aberante în celar, zona unde se prelucrează şi se depozitează laptele.
Impact real: Proiectul „Drumul lânii” va fi pus în practică?
Daniel Băluţă: Noi am lucrat şi am finalizat un proiect unde sunt angrenate mai multe UAT-uri din ţară, însă documentaţia este în continuare în aşteptarea deschiderii liniilor de finanţare din fonduri europene. Proiectul, denumit „Drumul lânii” este un traseu pe care ne dorim să-l vedem cât mai repede pus în practică, şi asta pentru că în localitate va fi construită o fabrică de prelucrare a lânii, pe care o aşteptăm cu sufletul la gură. Comuna Vaideeni este implicată în acest proiect, care ar urma să aducă un venit suplimentar ciobanilor din zonă care, la ora actuală, sunt nevoiţi să arunce lâna, pe care nu o mai prelucrează şi nu o mai foloseşte nimeni. Construirea fabricii de lână este un proiect naţional în care sunt înscrise localităţile Vaideeni, Argeş, Bistriţa Năsăud, Haţeg, iar lider de proiect este oraşul Novaci, unde va fi fabrica mamă de prelucrare a materiei prime. În Vaideeni va fi o fabrică unde se va colecta lâna, se va spăla şi se va extrage usucul, care se va folosi după aceea în industria cosmetică. Până atunci ciobanii aruncă lâna sau o îngroapă, fiindcă nu au cui să o vândă, iar constructorii de case ecologice din România o cumpără scump din străinătate, unde este folosită pentru termoizolaţii. În sat femeile nu mai ţes, nu mai torc şi nu mai cos cunoscutele şi călduroasele ţoale din lână pentru că nu mai sunt la modă. Dacă altădată ciobanii îşi plăteau impozitele şi taxele la stat numai din acea „miţă”, adică lâna de proastă calitate, iar cu banii de pe lână asigurau iernatul oilor, şi restul erau venituri, cheltuieli şi profit, astăzi lâna reprezintă o pacoste pe capul ciobanului.
Impact real: Financiar vorbind, este sprijinit micul fermier?
Daniel Băluţă: Sunt foarte multe nemulţumiri, însă, dacă se continuă în ritmul acesta, în cel mai scurt timp nici jumătate din efectivele de animale existente nu vor mai rămâne. Ciobanul este blocat între hăţişul legilor şi piaţa aşa zisă „liberă”.
Impact real: Reînfiinţarea târgului de animale reprezintă o oportunitate pentru fermieri?
Daniel Băluţă: Am reînfiinţat târgul de animale, deoarece aici fermierii pot face „reclamă” cu animalele sau produsele pe care le au în fermă. Târgul se va extinde, începând de anul acesta. Vom discuta inclusiv data pe care o vom clarifica cu ocazia Festivalului „Învârtita Dorului”, prilej de întâlnire cu celelalte Asociaţii de Crescători de Animale din ţară, dar şi de a discuta stabilirea de comun acord a datei când se va ţine târgul. Este într-adevăr reprezentativă data de 14 septembrie pentru noi, însă crescătorilor de animale această dată nu le este utilă. Încercăm să creăm şi o utilitate a crescătorilor de animale prin acest târg, să poată să îşi realizeze şi achiziţionarea sau schimbul de berbecuţi, de tăuraşi. Înainte, cum se coborau oile de le munte începea montarea, dar, în prezent, data de 14 septembrie pentru foarte mulţi este o dată târzie deoarece, pe lângă alte probleme, trebuie să se raporteze inclusiv la subvenţii.