La Cernişoara, ecologizarea terenurilor afectate de fostele exploatări miniere, proiect uitat prin sertarele Ministerului Energiei

După Revoluţie, la Cernişoara, activitatea minieră din zonă a fost închisă, iar locuitorii au cerut ecologizarea terenurilor afectate de exploatarea fostelor mine din comună şi redarea lor în circuitul silvic şi agricol. Administraţia locală de la data respectivă a înştiinţat Ministerul Energiei şi Minelor şi s-a întocmit un proiect în acest sens. După ani de făgăduieli, lucrările de ecologizare pentru suprafeţele de teren care au aparţinut minelor Armăşeşti Est şi Vest au fost demarate, în urmă cu câţiva ani, de firma Govora SA, însă, la scurt timp acestea s-au întrerupt, fiindcă societatea a intrat în faliment.
În total, la Cernişoara ar mai trebui ecologizate aproximativ 100 de hectare de terenuri agricole şi silvice. Actualul primar, pastorul Dumitru Ciorâcă, speră să primească veşti bune în ceea ce priveşte continuarea finanţării investiţiei, iar proiectul să nu fie dat uitării: „În zona noastră a fost o carieră minieră cu exploatare subterană, iar o parte din terenul care a fost în exploatarea carierei nu a fost redat în circuitul agricol nici astăzi, asta în situaţia în care terenul este al oamenilor. Noi nu avem posibilităţi la nivelul primăriei să rezolvăm această problemă. În această situaţie sunt peste 20 de familii, dar oamenii nu ştiu că, de fapt, rezolvarea problemei trebuie să vină de la Ministerul Energiei. Oamenii se plâng la mine şi îmi cer să le rezolv problema, dar problema ecologizării terenurilor acolo unde au fost minele este încă nerezolvată. Lucrarea care a fost începută de Govora SA, firmă care la acea dată, atunci când a luat lucrarea am înţeles că era în insolvenţă, la scurt timp a dat faliment, iar oamenii din Cernişoara sunt din nou lipsiţi de privilegiul de a se bucura de repunerea terenurilor în folosinţă. Oamenii au nevoie de aceste terenuri, în zonă sunt ridicate diguri, şanţuri şi tot felul de poduri care, nefiind terminate, în zonă totul s-a fărâmat, nu ştiu cine se face responsabil, fiindcă cineva trebuie să răspundă. Este exact ca în Biblie, unde se spune că Domnul Isus a spus: „Cine pune mâinile pe coarnele plugului şi se uită înapoi, sau se întoarce, nu este vrednic de mine”. Dacă te apuci de o lucrare şi nu termini mi se pare că omul acela nu are ce căuta acolo. Noi avem speranţa că lucrurile se vor schimba în bine”, a precizat primarul localităţi Cernişoara, Dumitru Ciorâcă.
Minele de la Armăşeşti au fost un filon de aur pentru economia din zonă
După ce minele Armăşeşti Est şi Vest au fost închise locuitorii din comuna Cernişoara şi-au pierdut orice speranţă că în localitatea lor va mai exista vreodată activitate minieră. Pentru că nu au mai existat locuri de muncă la exploatarea minieră, proprietarii de terenuri nu au mai avut interes ca pământurile lor sa fie la dispoziţia ministerului. În această situaţie, familiile afectate s-au plâns timp de mai mulţi ani la primărie, iar administraţia locală a trimis periodic înştiinţări la Ministerul Energiei şi Minelor, însă reprezentanţii ministerului pur şi simplu au tras de timp. O obligaţie a Ministerului Energiei care bate pasul pe loc de foarte mulţi ani vizează redarea în circuitul agricol a terenurilor date în folosinţa fostei întreprinderi miniere din zonă.
Dezvoltarea reală a localităţii Cernişoara s-a produs la începutul anilor 1980, atunci când în localitate s-a deschis mina. La început aceasta a funcţionat cu doar 20 de muncitori, după care a urmat o perioadă de maximă exploatare, în zona Cernişoara – Copăceni muncind peste 700 de mineri proveniţi atât din comună, dar şi din localităţile învecinate. Cernişoara era o comună cândva dezvoltată, unde toată lumea avea un loc de muncă. O mare parte dintre cetăţeni lucrau la mină, unii la CFR, iar alţii îşi desfăşura activitatea la ACF sau la TCM. Astăzi nu mai există nimic din toate aceste mari societăţi, totul s-a distrus, iar populaţia continuă să scadă, tinerii îşi părăsesc satul din cauza lipsei locurilor de muncă şi a unei perspective neclare în viitor şi lasă în urmă sate pustii, bătrâni bolnavi şi neputincioşi, copii lipsiţi de dragoste părintească, sperând să găsească în străinătate o viaţă mai bună. Cei care rămân trăiesc din pensiile părinţilor care au apucat acele vremuri. Este o tragedie pe care nimeni nu o vede, şi cu care se confruntă fiecare localitate