Avertismentele care vin din partea generalilor ruşi de mai bine de două luni arată că în Ucraina sunt satanişti, că ruşii duc un război sfânt şi că ucrainenii şi-au lovit propriile biserici de Paşte.

Realitatea este însă că avem o Rusie care a atacat o ţară suverană fără să se întâmple nimic din ceea ce a spus Putin. Trăim într-o situaţie absurdă, unde minciuna şi propaganda sunt elemente sistemice ale stabilimentului rusesc şi nu de ieri, de astăzi, ci dintotdeauna şi de care ruşii nu vor scăpa niciodată. Vor rămâne captivi în propriile lor ideologii, menţinând captivă în această colivie şi propria populaţie. Rusia este ţinta directă a unei agresiuni spirituale, intelectuale, culturale, informaţionale, politice şi geopolitice, aceasta este marota Federaţiei Ruse de zeci de ani. Rusia îşi impune proiectul său geopolitic de a fi „în lume”, acesta fiind cântecul de lebădă care este livrat propriei populaţii de dimineaţa până seara. Prin urmare, Rusia nu va ieşi din această colivie ideologică pentru că îndeplineşte o funcţie de sistem dictatorial.

Realitatea este că în Ucraina este iadul pe pământ, iar oraşele sunt un purgatoriu de peste două luni. Ruşii bombardează tot ce prind în cale. La apelurile pe care oficialii ONU le-au făcut de nenumărate ori, de a opri focul pentru a putea evacua civilii din zonele critice ruşii răspund de fiecare dată „NU”, fiindcă nu-i interesează nimic altceva decât războiul total. În tot acest măcel s-a trezit din morţi Lavrov, ministrul de externe al Rusiei, care spune că are în plan să aducă pacea, afirmând că în această fază a războiului Rusia nu intenţionează să folosească arma nucleară, în timp ce acelaşi individ spunea în ianuarie că nu o să fie nici un război. Oricât s-ar confrunta cu faptele, discursul venit de la Kremlin se asortează cu discursul idioţilor utili ai Moscovei. Vedem că nu există nici o legătură între realitate şi ceea ce spun ei, toate acestea fiind completate de teza pacificatorului Putin care spune că aduce pacea în Ucraina, în timp ce biserica lui Putin a dovedit că nu are nici o legătura cu pacea, cu sărbătorile creştine şi cu Paştele care tocmai a trecut. În biserica lui Putin Paştele este pe 9 mai, atunci se sărbătoreşte o mare victorie pe care o aşteaptă dictatorul de la Kremlin. Până atunci ruşii atacă brutal, li s-a dat liber la foc de voie ca să obţină ceva, iar atacul acesta din faza a doua a războiului arată un soi de disperare, de furie din partea conducerii armatei ruse.

Pentru o lume întreagă momentul de cotitură al războiului a fost masacrul de la Bucha, atrocitatea pe care a văzut-o o lume întreagă, şi care nu poate să ne lase indiferenţi. Toată lumea a reacţionat la imaginile masacrului, doar ruşii nu au reacţionat, dimpotrivă, Putin i-a decorat pe criminali şi i-a făcut eroi ai Federaţiei Ruse. În schimb, pentru ruşi, momentul de cotitură a fost scufundarea uneia dintre cele mai importante nave din flota rusă. Acesta a fost momentul în care s-a plâns în Rusia, s-a plâns în direct la televiziunea publică rusească unde propagandiştii preferaţi ai lui Putin au atins cele mai înalte cote de virulenţă. Multă lume spune că prin ei vorbeşte Putin, aici fiind, de fapt, necuprinsul suflet rus prin excelenţă care nu plânge când mor copiii, nu plânge nici măcar dacă mor copiii lor sau când se întorc soldaţii lor în sicrie de plumb acasă. În schimb plâng după o fierătanie scufundată în Marea Neagră pentru că nava Moscova era iluzia măreţiei ruseşti.

Toate acestea nu au legătură doar cu profilul psihologic al poporului rus pe care românii l-au cunoscut şi în mod direct de-a lungul istoriei. Acest moment are legătură şi cu faptul că în Rusia nu există nici o fărâmă din democraţie, există o dictatură în care se creează o singură ficţiune: ficţiunea oficială a Kremlinului.

Putin inspiră teroare în cercul lui de oligarhi, al puterii de stat, încât poveştile unora care spun că îi vor băga cuţitul în spate, despre medicul care îi va greşi operaţia, despre presupusul lui cancer nu sunt altceva decât speranţe ale Occidentului mai degrabă decât realitatea de la faţa locului. În Rusia de astăzi nu mai există nici o voce independentă, ziarele de opoziţie s-au închis singure ca să nu le închidă comisia de stat, oamenii nu mai au acces decât la anumite canale TV agreate şi nici la reţele sociale, pentru că au fost închise. Dacă pronunţi cuvântul război în Rusia eşti imediat arestat. În spiritul acesta este educat poporul rus. Din nucleu această ţară este predispusă către dictatură, fiindcă ruşii gândesc altfel şi văd lumea altfel, în raport cu noi. Ruşii au impresia că întreaga lume vrea să îi domine, să îi atace, că Rusia este o cetate asediată şi evident că au nevoie de un lider autoritar care să le apere hotarele, ortodoxismul, credinţa, în condiţiile în care occidentul vrea să îi nimicească. Chiar dacă dispare fizic Putin, ruşii ne arată că Rusia are rezerve inepuizabile de a ne da un viitor tiran, poate chiar mai periculos decât acesta. 

Cu toate acestea, Putin şi camarila sa nu au cum să explice măcelul pe care îl provoacă în Ucraina. Zeci de mii de morţi, milioane de vieţi distruse, oraşe întregi făcute una cu pământul, acestea vor fi pe veci emblema pentru care dictatorul rus va fi amintit în cărţile de istorie. De peste două luni, zi de zi, o lume întreagă trăieşte un coşmar care va defini următoarele etape ale războiului. Vor cu tot dinadinsul cucerirea oraşului Mariupol fiindcă această cucerire ar fi un trofeu pentru Putin de 9 mai, ar fi prima victorie majoră din acest război care ar coincide cu anihilarea batalionului Azov, cel mai important, fiindcă este amplasat la Marea Neagră. De fapt, Rusia vrea să închidă accesul ucrainenilor în această zonă, iar Marea Neagră să devină un lac rusesc. Din fericire pentru noi Odessa încă rezistă. Dacă trupele ruse ar asigura acest culoar, drumul către Chişinău şi România ar fi unul direct, asta spun specialiştii militari, iar scenariul este unul plauzibil. Cu toţii ne dorim ca nebunia lui Putin să fie oprită în cel mai scurt timp, pentru că efectele războiului se resimt în multe ţări ale lumii, dar cel mai tare au de suferit ţările aflate la graniţa cu Ucraina, iar România nu este o excepţie. Criza economică se adânceşte la noi de la o zi la alta, iar noi suntem puternic loviţi de scumpirile uriaşe.